joi, 25 august 2011

Societatea Nationala Ortodoxa a Femeilor Romane

Pe fondul curentului feminist din ce in ce mai puternic in ultimul sfert al secolului XIX in Statele Unite ale Americii si in mare parte din statele din Europa, in Romania prinde contur o miscare feminista, cu prioritati sociale si culturale, urmate de preocupari politice dupa realizarea Marii Uniri.

Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane a luat fiinta in Mai 1910, la initiativa unui comitet de stralucite femei din elita societatii acelor vremuri, in fruntea carora s-a aflat Alexandrina Cantacuzino, "Principesa", nora celebrului latifundiar si om politic Gheorghe Grigore Cantacuzino "Nababul". Dintre fruntasele comitetului de initiativa pentru crearea Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane se mai disting Elena Odobescu, Zoe Ramniceanu si Anastasia Filipescu.

Nasterea acestei societati are aerul romantic al acelor ani, anuntul fiind facut de Alexandrina Cantacuzino in fata Catedralei Mitropolitane din Bucuresti, intr-una din duminicile lunii Mai 1910, la sfarsitul liturghiei. Asistenta, formata din protipendada Bucurestiului, dar si din oameni simpli, precum si diverse personalitati politice si bisericesti, a salutat initiativa.

Societatea a capatat personalitate juridica prin sanctionarea de catre Rege a Decretului nr. 4062 / 28 Decembrie 1910, publicat in Monitorul Oficial nr. 255 / 1911 si avea ca scop declarat "unirea sufletelor şi mobilizarea energiilor pentru educaţia religioasă a tinerilor, pentru ajutorarea familiilor aflate în dificultate, pentru susţinerea Bisericii”.
Societatea isi propunea apararea credintei ortodoxe si a bisericii stramosesti, dezvoltarea culturala, educarea copiilor din punct de vedere religios si national, acte de caritate, cresterea si sprijinirea integrarii sociale a orfanilor.

Societatea s-a aflat sub patronajul Mitropolitului Primat Atanasie Mironescu si sub protectia Majestatii Sale Regele Carol I si a Reginei Elisabeta. Ca simbol al societatii a fost aleasa "crucea de otel invesmantata in panglica tricolora".
Prima presedinta a societatii a fost decana de varsta a comitetului de initiativa, doamna Anastasia Filipescu, urmata - dupa moartea acesteia in Decembrie 1918 - de doamna Alexandrina Cantacuzino.

Aderarea pe scara larga a femeilor din toate categoriile sociale a dus la crearea de filiale in toate orasele mari ale Vechiului Regat. Resursele societatii au devenit din ce in ce mai consistente, putandu-se crea mici asezaminte filantropice pentru cei aflati in nevoie.

In timpul Primului Razboi Mondial, sediile societatii au fost transformate in spitale ad-hoc pentru tratarea ranitilor si a bolnavilor. Alaturi de Crucea Rosie, societatea a avut o mare contributie in vindecarea celor suferinzi, membrele participand activ ca sore de caritate la efortul urias implicat de razboi si de raspandirea maladiilor.
In contextul razboiului, mentorul societatii si ingerul sau pazitor a devenit noua Suverana, Marea Regina Maria, "Mama Ranitilor".

Perioada interbelica a avut, ca intreaga societate romaneasca, suisuri si coborasuri, pe fondul lipsurilor dupa Marele Razboi, cu revenire spre mijlocul anilor '20, apoi al crizei de la sfarsitul acelei decade, urmata de inflorirea de la mijlocul anilor '30, pana la declansarea celui de-al doilea macel a secolului XX.

Dupa intrarea la 22 Iunie 1941 a Romaniei in al Doilea Razboi Mondial, pe masura ce frontul se indeparta, Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane si-a asumat rolul misionar in Basarabia eliberata de sub sovietici, atat in sprijinirea redarii bisericilor scopului religios - transformate de bolsevici in magazii (in cel mai fericit caz  !), precum si de ajutorare a orfanilor si ranitilor, dar si al bolnavilor.
O actiune memorabila a societatii este organizarea Craciunului 1941 pentru trupele romane la Odesa.

Sfarsitul razboiului a adus o perioada extrem de dificila, atat in context politic, cat si economic - marea seceta, lipsurile imense dupa razboi si - mai ales ! - prezenta ocupantului sovietic ce si-a impus un guvern marioneta la Bucuresti, si-au pus amprenta asupra anvergurii activitatii societatii. In cele din urma, dupa proclamarea abuziva a Republicii Populare Romane, noua putere a desfiintat toate organizatiile din societatea civila, Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane trecand in istorie, la fel ca si alte mari societati sau asociatii care au reprezentat piloni ai evolutiei statului in diverse domenii - Cultul Eroilor, Liga Navala, Asociatia Romana pentru Propaganda Aviatiei, ... ...

De-a lungul existentei sale, Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane a emis diverse medalii, care erau purtate in piept la festivitati, suspendate de o funda tricolora, o paglica ingusta inodata in forma de fluture, trecuta prin inelul de prindere al medaliei. Tricolorul original s-a pierdut cu timpul si nu l-am inlocuit cu replici actuale pentru ca nu am gasit textura matasoasa la latimea dorita ... Nici pasmanteria nu mai e ce-a fost odata !...

Medaliile initiale, de la 1910, cu design profund religios:






Probabil mijlocul anilor '20:



1925 - apar pe avers Stefan cel Mare si Imparatul Constantin cel Mare:









- Parohia Sfanta Vineri, Bucuresti, 1938



Fara sa am o sursa de informare indubitabila asupra acestui subiect, dar pe baza experientei mele in medalistica romaneasca, pot presupune ca urmatoarea medalie este emisa de o filiala a Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane:

- Parohia Cotroceni, Bucuresti, 1927



De asemeni, pot presupune ca si medalia "Craciunul Armatei 1944" este emisa tot de Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane:



Din ceea ce cunosc, cele de mai sus reprezinta prima prezentare a unei selectii de medalii emise de Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane. In situatia in care voi gasi surse bibliografice asupra lor si vreuna dintre informatiile prezentate mai sus necesita o corectie, voi proceda in conformitate si tacit.



5 comentarii:

Anonim spunea...

Frumos articol si frumoase piese.
Ati datat piesele cu Stefan si Constantin cel Mare, precum si cea a Parohiei Sf. Vineri ca fiind 1925 respectiv 1938. Sunt datate aceste piese in vre-o lucrare. Intreb pentru ca detin mai multe piese ale acestor societati si as dori sa aflu mai multe despre acestea. Cu stima. Dragos

rdt spunea...

Multumesc pentru comentariu. Datarea acestor medalii a fost facuta dupa lucrarea "Medalii privitoare la istoria romanilor. Repertoriu cronologic. 1551-1998" de Alexandru Ievreinov, Octavian Iliescu, Nicolae Curdov, Maria Dutu, Bucuresti 1999 (fara editura). In zilele imediat urmatoare voi edita aceasta postare, introducand cel putin inca o medalie. In cazul in care nu aveti lucrarea mai sus mentionata, va pot sprijini in datarea medaliilor pe care le aveti.

Anonim spunea...

Va multumesc pentru amabilitate si promtitudine . Lucrarea din pacate nu o detin, insa o voi cauta cu siguranta .O parte din medalioane sunt postate in link-ul de mai jos :
http://medaliireligioase.wordpress.com/about/

rdt spunea...

Voi data medaliile in masura in care acestea sunt listate in lucrare. Dificultatea sta in faptul ca aceasta nu are imagini. Voi reveni cu informatii.

Anonim spunea...

Am reusit sa gasesc lucrarea. Acum doar rabdare sa am sa le caut ...ma aseptam sa fie ceva mai mai subtire :) .Multumesc mult de ajutor. Cu deosebita consideratie. Dragos